Femei OK     Forum     Femei OK pe Facebook

Mitul copilului singur la parinti

Joi, 06 Ianuarie 2011    Adauga comentariu 0 Comentarii   Trimite pe messenger! Trimite pe messenger Imprimare Email

Copiii singuri la parintiDespre copiii singuri la parinti nu se spun in tot timpul lucruri prea bune, accentual fiind pus indeosebi pe egocentricitatea lor si pe faptul ca sunt, in marea lor majoritate temperamentali cat si dependenti de atentia celor din jur, fiind obisnuiti ca in tot timpul sa le fie pus totul pe tava.

Cu toate astea, din ce in ce mai multe familii din zilele noastre aleg sa aiba un singur copil. Motivati si de latura financiara, dar si de cea legata de comoditatea unei familii mai restranse, cei mai multi opteaza spre a a creste un singur copil. Toate acestea au dus la schimbarea generala a modelului de familie, excluzand din peisaj acel model de familie excesiv de numeroasa, conditiile pentru a creste si a dezvolta o astfel de familie fiind din ce in ce mai limitate in aceste vremuri.

Cu toate astea, cand vine vorba de copiii singuri la parinti, cu siguranta, sunt in aceasi masura lucruri bune de spus, asa cum sunt si negative, indiferent de conditiile materiale sau de alti factori externi.

Printre cele bune, mentionam inteligenta. Se spune ca, majoritatea copiillor singuri la parinti dezvolta o inteligenta iesita din comun, mult peste media normalului. Bineinteles, ca vor exista si exceptii de la regula, avand in vedere ca si materialul genetic al parintilor este un factor cat se poate de important. De exemplu, din doi parinti cu un iq nu tocmai ridicat, nu prea are cum sa creasca un copil inteligent.

Cele mai multe studii, spun insa ca acel copil singur la parinti va mosteni cam toata materia cenusie din dotare, neimpartind-o, practic cu nimeni. Cele mai multe studii spun ca lucrurile stau chiar atat de simplu! Privind tot din acest punct  de vedere, se spune ca in familiile numeroase, proportia ca cel mai mare copil sa prezinte cel mai dezvoltat creier, sunt foarte mari. Ca si in cazul mai sus mentionat, pot exista si exceptii de la regula, insa, privind in linii mari, lucrurile stau cam in acest fel.

Privind din punct de vedere al emotivitatii, aceleasi studii confirma ceea ce deja se banuia, si anume ca aceia ce sunt singuri la parinti, vor deveni, ca si adulti, mult mai sensibili din punct de vedere emotional, privind lucrurile din alt unghi, si, de cele mai multe ori devenind mult mai predispusi spre boli psihice decat cei ce au avut prilejul de a trai in familiii numeroase. De asemenea, acestia vor dezvolta caractere solitare, fiind predispusi la vieti in afara cercurilor mari de prieteni, neintegrandu-se in mod voit in organizatii de orice fel. Un copil singur la parinti va prefera compania grupurilor restranse, daca nu chiar a unei singure persoane, de cele mai multe ori, grupurile mari dandu-le impresia de claustrare si de apasare, atentia lor fiind dispersata in asa hal, incat nu va dura mult pana se va instala starea de anxietate.

Cu toate astea, copiii singuri la parinti vor fi predispusi, in ciuda faptului ca nu dispun de multi prieteni, sa aiba un prieten bun caruia ii vor acorda un devotament exemplar. Ei vor sti sa fie acolo, atunci cand prietenul are nevoie de ei, vor sti sa ajute si sa fie total dedicati fiintei respective. In aceasi masura vor avea asteptari foarte mari de acea persoana, in conditiile in care ea ii va dezamagi, fiind dispusi sa cada in depresie.

Respectul de sine al copilului singur la parinti, va fi, de asemenea un atu, deoarece, el va avea timp suficient sa se autoanalizeze, in timpul cat va creste singur, neinhibat de frati si surori. O cunoastere buna a propriei persoane, duce, astfel la un respect de sine in adevaratul sens al cuvantului. Iata ca, acest fapt ii poate convinge ca ei sunt oamenii potriviti pentru a urca pe scara ierarhica. Aceasta incredere de sine combinata cu iq-ul dezvoltat prezent in cadrum multor indivizi, poate reprezenta combinatia perfecta pentru a izbandi.

Astfel, au existat o sumedenie de mituri privind problemele comportamentale ale copiilor singuri la parinti, insa, in definitiv, important este ca balanta se echilibreaza. Mituri pot exista, insa, ele nu sunt general valabile mereu, mulandu-se si dupa caracterul individului. Astfel, mitul copilului singur la parinti, ramane, asa cum ii este si numele, un mit.

( 0 Votes )


Adauga comentariu

Numele
Comentariul tau
Anunta-ma daca mai apar comentarii noi!
Security code Introdu codul din imagine

Regenerare cod
 

Ultimele comentarii